Fabrică de generații

Călătoria în timp printre marcajele de drum ale acestei companii de familie, asemănătoare probabil cu alte companii similare, se dovedește a fi extrem de interesantă și captivantă. O călătorie care ne întărește nu numai interior, ci și vizibil devine secretul succesului unui ”hidden champion”:

O luăm la drum și noi deci în vara lui 1875 de la Oberkochen în josul râului prin romantica și idilica vale și ce ne apare în față: Chiar înainte de Unterkochen - ce surpriză -, apare brusc în fața noastră un nor de fum care ieșea din forja cu un sâsâit puternic. Ce s-a întâmplat? Denumirea de ”Insula păcii RUD” pe care au ales-o cei doi fondatori Carl Rieger și Friedrich Dietz în 1875 era inspirată. Încă de la mijlocul secolului al XIV-lea, în Unterkochen situat în Württembergul de Est s-au pus bazele unei fierării care prelucra fierul din minereul de fier cu lemnul aflat din belșug în regiune. Puterea pârâului Kocher a favorizat această întreprindere - ocupația de fierar de lanțuri devenind astfel una autohtonă. Faptul că râul Kocher a format aici o insulă a fost un motiv de mulțumire și o ocazie de a denumi o dată pentru totdeauna în 1898 fabrica și locul de baștină ca ”insula păcii”. O placă comemorativă fondată de fabricantul Ernst Rieger în 1992 amintește și acum de acest botez la intrarea în parcarea fabricii. Și vom reveni mai încolo la semnificația acestui nume neobișnuit pentru o zonă industrială.

Căci în prealabil trebuie să clarificăm mai în detaliu motivația celor doi fondatori. Și deja ne lovim de o altă mărturie a istoriei industriale a zonei Aalen. Ne gândim în special la firma Erlau din 1828 îmbrăcată în denumirea Erlen Au, al cărei meșter fierar era Carl Rieger iar principalul negustor care se căznea să vândă acolo lanțuri și alte produse era Friedrich Dietz. Ambilor domni le-a fost refuzată o mărire a salariului de către consiliul de supraveghere al Erlau AG, care la acea vreme era prima societate pe acțiuni în funcțiune. Această decizie va avea urmări. Căci fără întârziere și ezitare, cei doi s-au decis să fondeze acea forjă de lanțuri la 3 km în amontele râului Kocher, succesul căruia stându-le în stomac protagonișltilor principali de la Erlen Au. Plini de optimism, cei doi au trecut împreună cu alți 16 fierari de lanț la lucru în fabrica care se extindea rapid.

Astăzi știm că cele două fabrici, RUD și Erlau, pot privi cu mândrie în urmă la cei 180 ani de istorie. Și mai știm că, fidel cuvântului politicianului ”va crește împreună doar ceea ce aparține împreună”, au mai trecut 113 ani până în 1988 când Erlau AG a trecut într-un final în grupul de firme de familie RUD.

Până ca actualul concern de familie RUD să ajungă la peste 1000 de angajați și să-și facă impresionant prezența la nivel internațional a trebuit însă să treacă multă apă pe Kocher în jos. Acest lucru înseamnă că timp de 5 generații familia de întreprinzători a trecut prin suișuri și coborâșuri pe care le găsim doar în cărțile despre rezistență și capacitatea de risc a familiilor de întreprinzători. Dacă la început s-au folosit nu doar mijloacele industriale de producție, ci și cele manuale, acest lucru fiind dovedit de participările la târguri și distincțiile primite în anii de început 1877 și 1881, după moartea co-fondatorului Friedrich Dietz a rămas singur acționar fiul proprietarului, Otto Rieger, care încă din 1908 a fost primul în Germania care a introdus sudura electrică la inelele de lanț. Anul 1910 este considerat ca fiind anul nașterii primului lanț de zăpadă, cu locul nașterii Unterkochen. Aceasta este o dovadă care ar trebui introdusă în istoria industriei germane - căci în definitiv la acea dată motorizarea traficului stradal se afla într-un stadiu incipient. Până după cel de-al Doilea Război Mondial, lanțurile de consum au devenit utile în toate domeniile transporturilor, ridicării, asigurării, remorcării și fixării, iar cerințele pentru lanțurile de protecție anvelope s-au multiplicat treptat, ajungând să fie definitor pentru politica de atac a pieței a RUD sloganul: Vrem să fim primii!

Dar să ne reîntoarcem la viața de zi cu zi a unei comunități de acționari și angajați, care și-au netezit unii altora drumul până în zilele de astăzi cu marcaje de drum care denotă un parteneriat remarcabil.

Încă din 1935, cerințele s-au materializat impresionant: Ing. Werner Rieger a fost primul din lume care a dezvoltat plasa pentru zăpadă, intrând astfel ca inventatorul lanțului de zăpadă în istoria accesoriilor automotive! Cu toate acestea, comerțul companiei RUD nu s-a desfășurat niciodată speculativ. Ideile tehnologice au fost întotdeauna punctul de plecare - iar eforturile puternice, fără compromisuri în favoarea calității se păstrează până astăzi, la a cincea generație, care și înscris clar aceste valori și în ”mission statement”.

În anul 1910, adică cu 10 ani înaintea apariției Legii Consiliilor de Administrației, Otto Rieger înființa împreună cu 7 dintre cei mai vechi angajați ai societății un Consiliu de Încredere. Angajații fideli firmei erau răsplătiți din 1960 de către firma RUD cu îngrijire de pensie, ajutoare pentru refacere și concedii suplimentare. Toate serviciile sociale care între timp au devenit general aplicate și la alte firme erau adevărate concepte de pionierat cu 50 de ani în urmă. Fiind prima firmă din regiune, RUD a introdus și plata salariilor prin virament bancar, fapt ce a împiedicat ca soțiile unor angajați să nu mai poată arunca pentru prima dată o privire în averea tovarășului de viață, stârnind astfel în unele locuri nu doar bucurie...!

Introductorii convingătorului și exemplarului parteneriat au fost cei 4 acționari și frați, legendarii Otto, Ernst, Emil și Ing. Werner Rieger, care au condus cu succes compania timp de peste jumătate de secol. Pe lângă acestea, cei patru frați se bucurau în branșa lanțurilor germană și internațională de un renume aproape legendar. Recunoaștere oficială și prin vizita de stat a fostului președinte al Federației Germane, Gustav Heinemann. Premiat cu locul întâi la concursul național ”industrie în natură” prin contele Lennart Bernadotte.

La a patra generație, în 1968, la cârma companiei se aflau Dr. Ing. Hansjörg Rieger împreună cu fii săi, Dr. Jörg Steffen, Johannes și Dr. Benjamin Rieger.

O grea tragedie va lovi această a 5-a generație prin accidentul fatal al fratelui lor Florian Rieger, ale cărui pasiune impetuoasă spre avans și talentul său organizatoric dovedite la construcția fabricilor din Brazilia și România s-au curmat mult prea timpuriu.

Württembergul de Est este denumit și regiunea patentelor și talentelor. Oamenii din concernul de familie RUD ți-au adus din plin contribuția la aceasta. De 180 ani, în 5 generații, pe toate continentele - și, cu toată această prezență internațională, strâns înrădăcinat în mediul autohton.

Nu putem uita nici cât de mult s-a reflectat soarta acestei familii de industrialiști și în mediul personal și cultural. Prin păstrarea moștenirii artistice a talentatei soprane de coloratură internațional recunoscută și cântăreață de cameră Trude Eipperle-Rieger - soția industriașului Ernst Rieger - familia Rieger își aduce un aport important la viața culturală a regiunii. Denumirea de insula păcii și-a dovedit semnificația pe drept, fie aceasta și doar prin reminiscențele unor vremuri de mult apuse: Războiul bătea la porți amenințând să distrugă cu exploziile sale de bombe Stuttgartul și comorile artistice din oraș. Prof. von Graevenitz, la vremea sa director al Academiei de Artă (printre altele fiind și socrul lui Robert Bosch Jr.), a solicitat azil pe insula păcii pentru cele mai importante sculpturi și picturi din custodie. Acolo - deci aici, și-au găsit exilul pașnic operele de artă, reușind să supraviețuiască fricii de distrugere a acelor zile. Pe o insulă a păcii în cel mai adevărat sens al cuvântului. Și acestea țin de un bilanț social și cultural pe care nu-l trăiește sau poate să-l prezinte orice companie sau familie de industrialiști.

Să nu uităm și de partea comun-umană. Dintre toate evenimentele relatabile aici vom aminti doar de unul (și aceasta doar discret...) Sora celor 4 legendari frați ai lanțurilor, Emma Rieger, a fost adorata dragoste din tinerețe a unui cetățean din Aalen, un anume Erwin Rommel, care ulterior a devenit general de armată în cel de-al doilea Război Mondial. Putem aminti de dragul istoriei și episoadele în care acesta bătea adeseori cu bicicleta drumul de-a lungul căii ferate dintre Aalen și Unterkochen pentru a-și aștepta iubita în gara din Unterkochen. Despre faptul că mai târziu acesta își va croi drum prin deșert cu ajutorul lanțurilor produse de tatăl iubirii sale din tinerețe vom aminti aici doar la capitolul cronici, fără a avea vreo altă semnificație istorică!

În încheiere îi vom lăsa să ia cuvântul și pe cei doi remarcabili protagoniști ai filozofiei familiei de întreprinzători. Președintele Fundației Germane pentru Întreprinzătorii de Familie, Prof. Brun-Hagen-Hennerkes, declara cu o profundă semnificație: ”Întreprinderile de familie sunt pilonii unei piețe a muncii. Ele acționează rapid și își fac planuri de durată. Cei ce doresc să se gândească mai degrabă la tradiție și durabilitate le vor recunoaște puterea inovatoare. Dar ele sunt și foarte riscante. Din cele 3,2 milioane de firme din Germania, peste 95% sunt firme de familie. Acestea reprezintă și majoritatea locurilor de muncă”. El ne informează în continuare: ”La întreprinderile familiale lucrează aproximativ 50 - 60% din cele 28 milioane de asigurați social.” - Și - trage el concluzia în continuare: ”Întreprinzătorii familiali nu sunt în nici un caz manageri mai buni decât cei din marile concerne anonime. Însă ei au o altă motivație...”

Profesorul Dr. Hermann Simon a amintit încă o dată despre concernul de familie RUD în cartea sa de căpătâi ”Hidden Champion al secolului 21), o operă de referință pentru strategiile de succes ale liderilor mondiali de piață mai necunoscuți. Căci: La clasa regelui acestor companii are un loc de cinste firma RUD!

• Managementul de familie (PDF, 2070667)